The Peasants by Władysław Stanisław Reymont

What follows is a drama of hatred, passion, forgiveness, and endurance as they all find ways to survive the cold that threatens from without and within their homes. Then there was the drama of watching a young housewife try to turn a dirt-floored hovel into a home for her newly dispossessed family, kicked evicted from her father-in-law’s wealthy farm because her husband is in love in with Dad’s teen bride. The beautifully rendered storm of the first chapter alone had me hooked. Jumping into Winter without first having read Autumn was not difficult. Having now read some of what it that was like, I’m grateful she emigrated but also eager to read the other three volumes. I began with the second volume because that was what the library had on hand. In addition to learning the language, I want to understand the world my grandmother was born into. I discovered his work as part of a self-education drive in preparation for a someday-trip to my ancestors’ homeland. With pastoral settings as vivid as a Monet, cultural and colloquial details as comprehensive as a guidebook, and plotlines of mythological proportion, his won the 1924 Nobel Prize for literature fifteen years after the quartet was completed. Poland at the dawn of the Industrial Revolution experienced a cultural nostalgia that Wladislaw Reymont satisfied with his four-volume saga The Peasants-Fall, Winter, Spring, and Summer.

'He that takes for a wife one that might be his daughter, for his pains gets a fiend who will scorn holy water.' „- Cînd păcatu-i stăpîn - păcatul și răutatea - amîndouă se încuscresc cu Scaraoțchi.” șoptea ea, cuprinzîndu-i grumazul cu brațele și lipindu-și sufletul îndurerat de făptura asta simțitoare.” undeva în lumea largă, pe tine, care ne hrăneai. Intervențiile lui în frământările satului sunt grandioase, autorul insistă, totuși, în descrierea lor pentru a releva rezonanțele sociale ale ciocnirii de interese.

O altă prezență nesuferită este moșierul. Prezența lui, de-a lungul cărții, se realizează mai mult pe linia elementului romanesc. Nu tot așa se poartă cu țăranii, în special cu femeile care, știindu-i slăbiciunile, îl iau în râs de fiecare dată când încearcă să-și impună prestanța știrbită a funcției. Primarul ține, de regulă, partea boierului, față de care se arată umil, obținând foloase substanțiale. În acest al doilea volum al tetralogiei, o atenție mai mare acordă Reymont divergențelor dintre țărani și oficialitățile satului, pe care le zugrăvește cu un sarcasm savuros.

The Peasants by Władysław Stanisław Reymont